Proiectul legii salarizarii unitare a fost publicat de PSD pe pagina de web a partidului, luni, 10 aprilie 2017.
 
   Afiliere
   Contact

Ultima ora
 

Document de lucru elaborat in cadrul programului de activitati al Proiectului “Impreuna pentru dezvoltarea dialogului social in Romania”

Newsletter pe aceeasi tema < click aici >

Originile politicii de dezvoltare regionala, cadrul legal si institutii relevante  

Schimbarea brutala de regim politic din Romania care s-a produs in urma evenimentelor din 1989, a cauzat mutatii economice si sociale profunde ce au condus la abandonarea ideologiei comuniste in favoarea unui nou sistem politic si economic de tip capitalist. In acest nou context, in plan international si european, Romania a optat pentru o apropiere si o relatie mai stransa cu Statele Unite ale Americii si Comunitatea Economica Europeana.

Primul pas concret pentru institutionalizarea relatiilor cu statele occidentale este facut la data de 1 februarie 1993, cand tara noastra semneaza Acordul European, prin intermediul caruia se instituie o asocciere intre Romania, pe de o parte, si Comunitatile Europene si Statele Membre ale acestora, pe de alta parte.)

Dezbaterile pe tema regionalizarii au demarat in Romania odata cu depunerea cererii de aderare a tarii noastre la Uniunea Europeana, in iunie 1995, data de la care au inceput si discutiile cu privire la conditiile care trebuie sa fie indeplinite pentru a avea calitatea de stat membru.

Prima actiune initiata de UE si Guvernul Romaniei in aceasta directie, a fost elaborarea unui program pentru politica de dezvoltare regionala, in cadrul unui proiect PHARE ce s-a desfasurat in perioada 1 februarie 1996 -  31 ianuarie 1998, prin Departamentul de Administratie Publica Locala al Guvernului Romaniei. In cadrul acestui proiect s-a elaborat o Carta Verde pentru Politica de Dezvoltare Regionala in Romania prin care s-a argumentat necesitatea unei restructurari administrative si s-a trasat harta celor 8 macroregiuni de dezvoltare.

Acesta a fost inceputul politicilor de dezvoltare regionala. A urmat apoi elaborarea unor reglementari in domeniu prin care s-a creat baza legala pentru stabilirea regiunilor de dezvoltare si a institutiilor responsabile: Legea dezvoltarii regionale nr 151/1998 (abrogata), Legea nr. 315 din 28 iunie 2004 privind dezvoltarea regionala in Romania, Hotararea nr. 1115 din 15 iulie 2004 privind elaborarea in parteneriat a Planului National de Dezvoltare, etc

In perioada 2000 – 2013, programarea politicilor de dezvoltare regionala s-a facut prin intermediul Planurilor Nationale de Dezvoltare la elaborarea carora, printr-o abordare interdisciplinara, au fost implicate toate institutiile si organizatiile guvernamentale si neguvernamentale relevante (ministere, agentii guvernamentale, institutii de cercetare, agentiile de dezvoltare regionala, organizatii sindicale si patronale reprezentative la nivel national, etc).

Planul National de Dezvoltare 2007 – 2013, (dat fiind presiunea exercitata de Comisia Europeana si de data de aderare), a fost elaborat in urma unui amplu proces de consultare si dialog social initiat in anul 2005, in scopul de a alinia politicile de dezvoltare economica si sociala a tarii noastre la exigentele Politicii de Coeziune a Uniunii Europene, pentru a putea beneficia pe deplin de fondurile structurale alocate Romaniei odata cu dobandirea calitatii de Stat Membru UE in anul 2007.

La nivel european, baza juridica a dezvoltarii regionale se poate regasi in Art. 174 – 178 din Titlul XVII -  COEZIUNEA ECONOMICA, SOCIALA SI TERITORIALA, a Versiunii Consolidate a Tratatului privind functionarea Uniunii Europene, in care se prezinta obiectivele si instrumentele politicii de coeziune. Astfel,

Art. 174:  „In scopul promovarii unei dezvoltari armonioase a intregii Uniunii, aceasta isi dezvolta si desfasoara actiunea care conduce la consolidarea coeziunii sale economice, sociale si teritoriale. Uniunea urmareste, in special, reducerea decalajelor dintre nivelurile de dezvoltare a diferitelor regiuni si a ramanerii in urma a regiunilor defavorizate. Dintre regiunile avute in vedere, o atentie deosebita se acorda zonelor rurale, zonelor afectate de tranzitia industriala, precum si regiunilor afectate de un handicap natural si demografic grav si permanent, cum ar fi regiunile cele mai nordice cu densitate foarte scazuta a populatiei, precum si regiunile insulare, transfrontaliere si muntoase.”

Art. 175: „…Uniunea sustine realizarea acestor obiective prin actiunea pe care o intreprinde prin intermediul fondurilor structurale (Fondul European de Orientare si Garantare Agricola, sectiunea „Orientare”; Fondul Social European; Fondul European de Dezvoltare Regionala), al Bancii Europene de Investitii si al celorlalte instrumente financiare existente.”

Art.176: „Fondul European de Dezvoltare Regionala este menit sa contribuie la corectarea principalelor dezechilibre regionale din Uniune, prin participarea la dezvoltarea si ajustarea structurala a regiunilor ramase in urma si la reconversia regiunilor industriale aflate in declin.”


2013 – an de bilant al politicii de dezvoltare regionala

Suntem in anul 2013. Romania este membra a Uniunii Europene de 7 ani. Am dezbatut 18 ani pe tema politicilor de dezvoltare regionala, implicand resurse financiare si umane semnificative.

La sfarsitul anului 2012, conform informarii prezentate de Autoritatea pentru Coordonarea Instrumentelor Structurale,  rata de absorbtie a fondurilor structurale si de coeziune a fost de 11,47%, reprezentand peste 2.204 miliarde de euro, sume rambursate de Comisia Europeana. Programul Operational Regional a avut in perioada 1 ianuarie 2007 ­ 31 decembrie 2012 cea mai buna rata de absorbtie a fondurilor structurale si de coeziune: 24,70%, respectiv 920,3 milioane de euro.

Inca din anul 1998 s-a adoptat cadrul legislativ prin care s-au stabilit 8 regiuni de dezvoltare, care insa nu sunt unitati administrativ teritoriale si nu au personalitate juridica, desi corespund nivelului NUTS – II al Eurostat si se regasesc ca atare pe toate hartile folosite de Comisia Europeana, atunci cand se face planificarea multianuala a politicilor de coeziune ale UE.

Avem in fiecare regiune de dezvoltare samburii „guvernarii regionale”: Consilii pentru Dezvoltare Regionala si Agentii de Dezvoltare Regionala. 

ADR-urile, chiar daca sunt doar organisme neguvernamentale nonprofit de utilitate publica si cu personalitate juridica, s-au dovedit a fi active in plan regional si utile din perspectiva atributiilor stabilite acestora atat prin Art. 8 din vechea Lege nr. 151/1998 privind dezvoltarea regionala a Romaniei, cat si prin noua legea in forta – Legea nr. 315 din 28 iunie 2004.

Inca din 2011, Agentiile de Dezvoltare Regionala au fost implicate in procesul de consultare la nivel national si regional cu privire la implementarea Politicii de Coeziune dupa anul 2013 si in pregatirea perioadei de programare 2014-2020.

Astfel, in regiunile de dezvoltare, datorita cooperarii din ce in ce mai stranse intre actorii de la nivel local si judetean, s-au creat premisele necesare unei „administrari regionale”, prin orientarea comportamentelor si a culturii institutionale a partilor implicate in acest proces, spre o abordare consensuala, in scopul atingerii unor obiective concrete.

Datorita climatului politic din Romania din ultimii ani, dezbaterile la nivel national si regional pentru elaborarea PND-ului si a PNR-urilor 2014-2020 sunt intarziate fata de procesul consultativ desfasurat anterior. Perioada scurta pe care o are la dispozitie noul Guvern al Romaniei pentru a prezenta Comisiei Europene documentele programatice pentru urmatorul exercitiu financiar al UE,  face sa exista riscul unui deficit democratic, prin consultarea insuficienta a partenerilor sociali si ai societatii civile organizate.

Comitetele Regionale pentru Elaborarea Planurilor de Dezvoltare Regionale trebuie sa reprezinte cadrul larg partenerial al Consiliului pentru Dezvoltare Regionala, prin intermediul caruia partenerii sociali sa aiba posibilitatea de a se implica in formularea politicilor cu impact socio-economic la nivel local si regional.

Adoptarea precipitata in primavara anului 2011 a Legii Dialogului Social, fara sa se ia in considerare pozitiile exprimate de organizatiile sindicale si patronale, a condus la blocarea procesului de consultare atat la nivel national cat si judetean. Aceasta situatie, dupa caz, direct sau indirect, a condus la diminuarea calitatii procesului consultativ si a afectat intr-o anumita masura buna organizare si functionare a cadrului partenerial pentru programarea fondurilor europene destinate unei dezvoltari, inteligente, durabile si inclusive 2014 – 2020.

Contextul care a generat schimbarea politica din Romania la inceputul anului 2012, obliga actualul guvern sa restabileasca la toate nivelele, standarde de buna guvernanta, care printre altele, ar trebui sa reinstaureze cultura dialogului social prin redeschiderea cailor de comunicare directa, transparenta si sincera, intre administratia publica centrala si locala si organizatiile partenerilor sociali, respectiv celelalte structuri ale societatii civile organizate.

Viitoare politica de dezvoltare regionala nu poate sa fie un succes daca nu va fi asumata de toate partile care joaca un rol important in promovarea si implementarea acesteia.


Regionalizare, descentralizare si politica de dezvoltare regionala in perspectiva 2014-2020

Conform Programului de Guvernare 2013 – 2016, „reorganizarea administrativ-teritoriala a tarii prin crearea cadrului institutional pentru functionarea regiunilor administrativ teritoriale”, reprezinta unul dintre motivele pentru care este nevoie sa se infiinteze Ministerul Dezvoltarii Regionale si Administratiei Publice.

Intentia Guvernului de a realiza in anul 2013 reforma constitutionala si administrativ-teritoriala, pentru recunoasterea regiunilor a dat nastere unei vii dezbateri in spatiul public din Romania si a creat confuzie in randul cetatenilor. 

Puterea politica argumenteaza ca regionalizarea si descentralizarea sunt necesare deoarece:

  • In ultimii ani s-a asistat in mod continuu la un proces de centralizare al competentelor la nivelul ministerelor;
  • Regionalizarea si descentralizarea ar trebui sa conduca la alocarea transparenta de fonduri catre autoritatile locale si la eliminarea practicilor de acordare a resurselor financiare pe criterii politice in detrimentul nevoilor reale ale comunitatilor locale;
  • Este nevoie de cresterea gradului de absorbtie al fondurilor europene prin accesarea acestora direct de catre regiunile administrativ-teritoriale;
  • Dezvoltarea regionala nu se poate realiza fara autoritatile locale;
  • Se impune imbunatatirea cadrului legislativ corelat cu realitatile si nevoile colectivitatilor locale;
  • Este nevoie sa se reduca birocratia si costurile ei pentru cetatean.


Ideea de regionalizare si descentralizare ridica o serie de semne de intrebare pentru organizatiile sindicale din structura CSN MERIDIAN:

  • Ce garantii politice avem ca prin revizuirea constitutie nu se va afecta litera si spiritul Articolului 1 din Constitutia Romaniei?
  • Ce se va intampla cu actualele judete?
  • Care va fi raportul si cum se vor distribui competentele intre guvernul central si autoritatile regionale?
  • Este nevoie de o reorganizarea administrativ-teritoriala a fostelor zone industriale si a localitatilor care prin caracteristicile demografice, economice si sociale, nu se mai incadreaza in categoria administrativ-teritoriala ce le-a fost atribuita?
  • Cum se va delimita competentele pentru administrarea resurselor naturale si a problemelor legate de protectia mediului?
  • Cum se vor pozitiona intr-o eventuala noua arhitectura administrativ-teritoriala unele structuri regionale stabilite prin vechea Lege 151 din 1998 si Legea nr. 315 din 28 iunie 2004, cum ar fi Consiliul Regional sau Agentia de Dezvoltare Regionala?
  • Cum se vor finanta regiunile si care va fi ponderea contributiei acestora la bugetul national?
  • Cum va fi administrata politica de coeziune si de dezvoltare regionala daca se vor infiinta regiunile ca unitati administrativ-teritoriale?
  • Cum se vor distribui competentele de administrare pentru serviciile de interes general?
  • Care vor fi efectele negative si eventualul impact social asupra cetatenilor?
  • Cum se poate contribui concret reorganizarea administrativ teritoriala la cresterea gradului de absorbtie a fondurilor europene? V-a simplifica aceasta procedurile de depunere, evaluare si verificare a proiectelor?
  • Care vor fi beneficiile potentiale ale regionalizarii si descentralizarii pentru zonele rurale?

Chiar daca la acest moment nu se cunosc in detaliu principiile si modul de organizare administrativ -teritoriala ce se doreste a fi adoptat (cu exceptia reglementarilor actuale privind organizarea regiunilor de dezvoltare regionala), participarea societatii civile organizate in cadrul acestui proces, indiferent de concluziile finale, ar trebui sa fie asigurata.

Conceptul de regionalizare trebuie sa fie amplu dezbatut, chiar daca perioada de timp in care se doreste sa se finalizeze aceasta reforma este deosebit de scurta. Altfel, se da impresia ca se profita de criza economica actuala pentru a se face reorganizarea teritoriala prin reforme grabite, fara o consultare anterioara extinsa si fara dialog, cu riscul de a crea prejudicii pe termen lung.

Decizia politica pentru organizarea unui Referendum national privind acomodarea Constitutiei Romaniei la mecanismele financiare europene precum si procesul de elaborare si adoptare a legislatiei specifice, prin asigurarea transparentei si luarea in considerare a opiniilor relevante ale societatii civile intr-un cadru organizat, ofera oportunitatea CSN Meridian de a introduce aceasta tema de dezbatere, in programul evenimentelor (conferinte, seminarii, mese rotunde) organizate la nivel national, regional si local, ca parte a programului de actiuni al Proiectului “Impreuna pentru Dezvoltarea Dialogului Social in Romania“ si in conformitate cu obiectivele generale si specifice ale acestuia.

Materiale utilizate la realizarea acestui document


 
Power by Portal de Afaceri, Catalog Firme by MediaNet Design