CSN MERIDIAN a solicitat si a obtinut ca perioada de tranzitie energetica pentru minele Lupeni si Lonea sa se deruleze pana in anul 2027. Confederatia Sindicala Nationala MERIDIAN si Sindicatul Muntele a incheiat, luni 24 aprilie 2017, o conventie cu Ministerul Energiei prin care perioada de tranzitie energetica pentru minele Lupeni si Lonea se prelungeste pana in anul 2027.
 
   Afiliere
   Contact

Ultima ora
 

Luni, 14 septembrie 2015, la Bruxelles, la sediul Comitetului Economic si Social, a avut loc o audiere publica cu tema: „Contributia huilei si a lignitului la Securitatea Energetica a Uniunii Europene, eveniment organizat in cadrul programului de activitati prevazut pentru adoptarea avizului cu acelasi nume al Comitetului Economic si Social European.

Raportorii pentru acest aviz sunt dl. Dumitru Fornea, reprezentantul CSN MERIDIAN in cadrul CESE si dna. Renata Eisenvortova, delegat din Republica Ceha in cadrul Comisiei Consultative pentru Mutatii Industriale.


Sindicatele din Valea Jiului afiliate la CSN MERIDIAN au fost reprezentate la aceasta audiere de dl. Laszlo Domokos, Presedinte al Sindicatului „Huila”.


Experti din Uniunea Europeana care au avut prezentari in cadrul audierii:


Interventia domnului László Domokos, Presedintele Sindicatului „HUILA – Valea Jiului”


„Impactul economic si social al industriei carbonifere”

Printre cei mai importanti factori care contribuie la dezvoltarea durabila a unei societati sunt factorul economic si factorul social.

Industria miniera carbonifera are un puternic impact economic caracterizat in principal prin urmatorii parametri: cresterea Produsului Intern Brut (PIB) la nivel regional si national, diversificarea activitatii economice, cresterea de servicii, locuri de munca directe si indirecte, cresterea veniturilor din taxe si impozite precum si dezvoltarea industriei de utilaje de extractie. Numarul locurilor de munca indirecte este de trei-patru ori mai mare fata de locurile de munca directe intr-o zona miniera.

Carbunele este un pion energetic principal fiind in acelasi timp o sursa importanta pentru asigurarea securitatii energetice, chiar daca se doreste ca ponderea carbunelui in mixul energetic sa fie diminuata. Seceta prelungita din acest an in Romania a scos in evidenta importanta energiei electrice bazata pe arderea carbunelui. Cota de piata a energiei produsa pe baza de carbune a atins 30%. S-a dovedit inca odata, daca mai era nevoie ca termocentralele pe carbune sunt singurele capabile sa produca si sa livreze energie electrica in Sistemul Energetic National (SEN), indiferent de conditiile atmosferice – inghet, seceta accentuata, atunci cand nu bate vantul pentru producerea de energie eoliana sau nu este soare suficient pentru o productie normala de energie fotovoltaica.


Reducerea consumului de energie si implicit a pretului la energie din ultimii ani, pe fondul crizei financiare si a contractarii economiei, au avut cel mai puternic impact asupra producatorilor de energie pe baza de carbune. Aceasta pentru ca producatorii de energie pe baza de carbune din Romania, in lipsa unei strategii energetice nationale clare adaptata conditiilor actuale, nu pot sta in piata. Unul este in pragul falimentului (Complexul Energetic Hunedoara – producator pe baza de huila) iar celalalt, cu un picior in groapa (Complexul Energetic Oltenia – producator pe baza de lignit). Toate acestea in conditiile in care Romania dispune de carbune (huila si lignit) pentru aproape 120 de ani.


Cu toate ca pretul certificatelor de CO2 a crescut cu 55% in perioada 2012 – 2014 (ajungand la peste 8 Euro), CEO printr-un efort financiar mare a reusit sa achizitioneze toate certificatele de CO2 de care avea nevoie pentru a produce energie fara ca Romania sa fie penalizata de UE.


Functionarea complexului (CEO) in viitor este pusa sub semnul intrebarii, in conditiile in care se discuta de o posibila retragere de pe piata a unui numar insemnat de certificate, ceea ce va duce la o explozie a pretului certificatelor de CO2. 


Daca activitatea de exploatare a lignitului si implicit producerea de energie pe baza de lignit a putut si poate in continuare sa se desfasoare la limita rentabilitatii, bineinteles nu fara anumite costuri sociale, in schimb la CEH, din punct de vedere economic pentru productia de energie electrica pe baza de huila indigena, fara ajutor de stat nu se poate vorbi de rentabilitate. Simpla inglobare a celor 4 mine viabile din Valea Jiului impreuna cu cele 2 termocentrale (Mintia si Paroseni) in noua societate (CEH) nu a avut cum sa rentabilizeze activitatea miniera. Costurile cu care se extrage carbunele sunt mult prea mari in Valea Jiului, extractia de huila nu poate fi performanta atata timp cat se lucreaza cu tehnologii invechite iar investitiile in retehnologizare lipsesc cu desavarsire.

De aceea, considerand ca problemele sunt mult mai grave in zona huilei, in continuare voi pune accentul mai mult pe zona de exploatare a huilei si implicit pe producerea de energie pe baza de huila.

Extractia de huila a fost considerata o ,,cenusareasa” a industriei miniere romanesti, primind ajutor de stat (de cele mai multe ori insuficient) doar pentru acoperirea diferentei dintre costurile de productie si pretul de vanzare. In acest fel banii necesari pentru investitii in retehnologizare nu au putut fi constituiti niciodata din surse proprii. Toate guvernarile au cunoscut aceasta situatie dar, dintr-un populism ieftin si pentru a-si asigura pacea sociala, au venit doar cu solutii de moment, amanand întocmirea unei strategii si luarea unor masuri cu efecte benefice pe termen lung.

Pana in anul 2007 Guvernul a controlat pretul huilei prin Ministerul Economiei, Ministerul de Finante si mai tarziu Oficiul Concurentei, fiind stabilite preturi maximale pentru huila comercializata de CNH – S.A, cu mult sub costul de productie. Aceasta necorelare dintre pretul carbunelui (controlat de stat) si costul real de productie, in timp ce compania a achizitionat materialele necesare pentru a continua procesul de productie la pretul de piata libera, a dus la cresterea ineficientei activitatii, care s-a reflectat in inregistrarea de pierderi ce s-au acumulat si amplificat an de an.


Din anul 2007 CNH a beneficiat de ajutor de stat acordat sub forma subventiilor directe si a subventiilor pentru protectia sociala in sectorul minier, conform art.5 (3) din Regulamentul Consiliului(CE) nr.1407/2002 privind ajutorul de stat pentru industria carbunelui, autorizat de Comisia Europeana pentru perioada 2007-2010.


Ca urmare a faptului ca ajutorul de stat a fost acordat pentru acoperirea diferentei dintre costurile de productie si preturile de vanzare, insuficienta fondurilor de finantare a dus la imposibilitatea de a realiza obiectivele de investitii necesare, fapt ce a influentat desfasurarea la parametri normali a activitatii de extragere a huilei. Compania a fost obligata sa foloseasca tehnologiile si echipamentele existente cu un grad ridicat de uzura fizica si morala si care implicau cheltuieli de reparatii pentru mentinerea lor in functie.

Odata cu aparitia Deciziei 787/2010 privind ajutorul de stat pentru facilitarea inchiderii minelor de carbune necompetitive cele 7 mine de huila existente in Valea Jiului au fost impartite in doua grupuri:

  • 3 mine, formand grupul neviabil, au fost trecute pe un program de  inchidere pana in 2018, beneficiind de ajutor de stat conform Deciziei 787/2010;
  • 4 mine, formand grupul viabil, au fost incluse impreuna cu cele 2 termocentrale din zona in CEH.

In asa zisa incercare de a salva o parte din minerit, Statul roman a declarat ca cele 4 mine sunt viabile si pot fi rentabilizate ceea ce s-a dovedit un esec total, CEH-ul fiind la un pas de faliment. Din pacate specialistii in minerit (multi dintre ei imbinand activitatea profesionala cu politica) nu au avut curajul sa spuna lucrurilor pe nume, si anume ca extractia de huila din Valea Jiului, avand in vedere conditiile geologo-miniere dificile si lipsa investitiilor in retehnologizare, nu se poate face fara un ajutor de la stat.

Pe langa problemele specifice generate de sistemul economiei concurentiale de piata exista si alte aspecte care concura la situatia in care se afla extractia de huila in prezent si implicit producerea de energie electrica pe baza de huila:

  • conditiile geologo-miniere dificile de exploatare (adancime mare de  exploatare, tectonica, stratigrafie, variabilitate);
  • grad de mecanizare a exploatarii scazut, utilaje, uzate fizic si moral;
  • lipsa unor tehnologi performante adaptabile conditiilor de zacamant;
  • cost de productie ridicat;
  • lipsa investitiilor din ultimi ani a facut ca deschiderea de noi zone pentru exploatare sa aiba de suferit.

Situatia economica si sociala grava in care se afla producatorul de energie electrica pe baza de huila (CEH) a avut de suferit si din cauza adoptarii unui cadru selectiv al managerilor din toate domeniile bazat pe criterii politice.


Problemele grave din punct de vedere economic pe care le are CEH au dus la incapacitatea de a-si putea plati furnizorii de materiale si materii prime, prestatorii de servicii, care la randul lor au fost pusi in situatia de a nu-si plati furnizori si angajati care cea mai mare parte sunt din zona.

Iata cum problemele economice si sociale ale industriei miniere se propaga pe orizontala.


S-a ajuns in situatia ca multe dintre firmele care au contracte cu CEH sa ceara insolventa acestuia sau sa renunte la a mai presta servicii ori a mai livra materiale. De asemenea au loc numeroase conflicte sociale si proteste din partea angajatilor acestor firme, care nu si-au mai primit salariile de cateva luni de zile.

O situatie ciudata, care la nivelul anilor 2011-2012 parea inimaginabila, se intampla cu societatea care a inglobat cele trei mine neviabile si care functioneaza in baza unui program de inchidere notificat de statul roman si avizat de Comisia Europeana, conform Deciziei 787/2010. Societatea primeste in baza acestui program de inchidere un ajutor de stat pentru acoperirea diferentei dintre costurile de productie si pretul de vanzare al huilei. Huila extrasa este vanduta CEH, singurul beneficiar din Romania. Pe langa faptul ca pretul de vanzare al huilei este mult mai mic fata de cel care s-a luat in calcul la intocmirea programului de inchidere in 2010 (fiind influentat de evolutia pretului pe piete terte), datorita problemelor economice grave ale CEH, Societatea de Inchideri nu isi poate incasa banii pe huila vanduta, ajungandu-se in situatia ca Societatea de Inchideri sa aiba de incasat de la CEH o suma ce depaseste 1 milion de euro, ceea ce pune sub semnul intrebarii posibilitatea functionarii in continuare a Societatii de Inchideri si a respectarii programului de inchidere a celor 3 mine pana in 2018.


Se poate constata ca aceasta politica paguboasa a statului roman in ceea ce priveste extractia de huila poate duce la un blocaj al intregii activitati miniere in zona ( viabil si neviabil) avand ca si consecinta probleme sociale deosebit de grave, iar situatia de blocaj in care se afla Societatea de Inchideri (care primeste ajutor de stat dar nu-si poate incasa banii pe huila vanduta CEH) poate fi considerata ca una prin care se acorda indirect un ajutor de stat necuvenit CEH.


Blocarea activitatii miniere in Valea Jiului va duce la blocarea din punct de vedere economic a intregii zone, deoarece zona este una monoindustriala, toate activitatile conexe gravitand in jurul mineritului.


Politica Guvernelor Romaniei, dupa Revolutia din 1999, a impus aplicarea unor ample masuri si programe de restructurare a sectorului minier din Romania.


Situatia social-economica din Valea Jiului a avut de suferit din cauza disponibilizarilor masive de personal incepand cu anul 1997, cand au parasit sistemul peste 20000 de angajati (45% din personalul angajat).


Niciunul din programele implementate in incercarea de a atenua efectele disponibilizarilor de personal nu a avut efectele scontate, iar conditiile sociale sunt mult ramase in urma fata de cerintele perioade in care ne aflam.

Unul dintre indicatori relevanti ai calitatii nivelului de trai al unei populatii este structura consumului alimentar. Studiile arata ca in Valea Jiului, exceptand painea mai putin de 50% dintre familiile de aici consuma zilnic produse precum cartofi, peste, legume, carne, lapte si produse derivate din lapte sau carne, fructe, oua, sau sucuri. In cazul pestelui sau a produselor din peste consumul este cel mai scazut, aproximativ 65% din populatie declarand ca acest produs este consumat mai putin de o data pe luna. Se constata o orientare a consumului spre produse mai ieftine si mai consistente si mai putin spre cele scumpe si sanatoase, fapt care denota o stare de saracie avansata, problema care se pune cu prioritate fiind cea a supravietuirii fizice, securitatii alimentare. Cea mai mare parte a acestor produse sunt cumparate, situatiile in care acestea sunt produse in gospodariile proprii fiind extrem de rare.

Aproape 80% din populatia Vaii Jiului are in momentul acesta datorii catre cel putin una dintre institutiile de referinta (banci, case de ajutor reciproc si alte institutii creditoare), iar datoriile fata de asociatiile de locatari au cea mai ridicata pondere in sensul ca o mare parte dintre familii au datorii la intretinere.

Acesti indicatori denota o saracie acuta a populatiei Vaii Jiului, astfel mai mult de jumatate din totalul populatiei trebuind sa-si amane plata cheltuielilor pentru locuinta, sa recurga la imprumuturi pentru a-si cumpara alimente sau nu reuseste sa-si asigure obiectele de imbracaminte necesare.


In aceasta zona 90% dintre familii locuiesc la bloc iar in cea mai mare parte a situatiilor locuinta este una personala (80%) a unui membru de familie. Totusi raportat la situatia nationala locuitorii din Valea Jiului traiesc in conditii mult mai proaste decat restul datorita spatiului de locuit alocat pentru un membru al familiei, care este mult inferior celorlalte zone din tara.


In urma unei analize a pietei muncii din Valea Jiului se poate constata ca rata somajului atinge aici cote mult mai inalte decat media la nivel national (25-30%) ceea ce inseamna existenta unei mari rezerve de persoane aflate in varsta de munca (in special femei) dar care nu isi pot gasi un loc de munca in zona, zona fiind una monoindustriala dependenta de minerit, restructurarea activitati de minerit conducand la aceasta situatie.

In concluzie existenta resurselor minerale in zona precum si conditiile geografice si-au pus amprenta asupra dezvoltarii socio-economice a Vaii Jiului, facand din aceasta o zona monoindustriala cu specific minier. Restructurarea sectorului minier a influentat semnificativ dezvoltarea sociala si economica a zonei, impactul fiind considerabil atat la nivel social cat si la nivelul activitatilor economice conexe desfasurate in zona.


Efectele principale ale restructurarii sectorului minier s-au resimtit atat in zona miniera cat si in zona societatilor care au legaturi de natura economica cu aceasta, in special (asa cum am mai subliniat) prin cresterea ratei somajului si generat de aceasta scaderea nivelului de trai al locuitorilor zonei. Efectele secundare vor fi cu atat mai mari cu cat tratarea somajului prin masuri active si pasive este deficitara.  



CONCLUZII

  1. Consideram ca UE nu ar trebui sa impuna statelor membre limite de timp si de valoare in ceea ce priveste acordarea ajutorului de stat in industria carbunelui. Daca statul respectiv se incadreaza in cadrul de politici pentru clima si energie, in perioada 2020 – 2030, in special in ceea ce priveste reducerea emisiilor de gaze cu efect de sera, trebuie lasat sa-si sustina industria miniera. O astfel de abordare poate duce la o exploatare in continuare a carbunelui, chiar si la o scara mai redusa, astfel incat sa se poata asigura siguranta energetica a fiecarui stat membru UE in orice moment;
  2. Masurile de reducere a impactului asupra mediului nu trebuie sa duca la inchiderea mineritului. Consideram ca aceste masuri sunt mult mai aspre in cazul industriei carbunelui in comparatie cu alte sectoare;
  3. Unul dintre principalele obiective ale UE, acela de a oferi energie la preturi accesibile pentru populatie, nu s-a concretizat. De cand se pune accentul tot mai mare pe energia din surse regenerabile, facturile populatiei nu au scazut ci dimpotriva, au crescut. Subventiile considerabile acordate surselor de energie regenerabile se regasesc in facturile populatiei;
  4. O mare parte din ajutorul de stat acordat industriei miniere se intoarce inapoi la stat si de asemenea contribuie la sustinerea si dezvoltarea comunitatilor locale sub forma redeventelor miniere, taxelor de concesiune miniera, contributiilor sociale, taxelor si impozitelor locale platite de angajat si angajator;
  5. Comisia Europeana trebuie sa tina cont de situatia specifica fiecarei zone a fiecarui stat in ceea ce priveste industria carbunelui;
  6. In cazul Romaniei avem urmatoarea situatie particulara: 3 mine se inchid conform Deciziei 787/2010, iar 4 mine (ce nu se pot sustine fara ajutor de stat) sunt aproape in situatia de a trece pe inchidere, dar statul nu are cadrul legal pentru a finanta inchiderea (Decizia 787/2010 nu permite fonduri suplimentare fata de nivelul ajutorului de stat corespunzator anului 2010). Acest lucru poate genera grave probleme ecologice si sociale;
  7. O eventuala modificare sau prelungire a Deciziei 787/2010 ar duce tot la inchiderea mineritului iar in acest caz se vor inchide si capacitatile de producere a energiei electrice pe baza de huila. Aceasta pentru ca este foarte dificil din punct de vedere tehnic sa se inlocuiasca huila extrasa local cu cea din import fara a se face modificari tehnologice substantiale termocentralelor (care au fost proiectate din punct de vedere tehnologic tinandu-se cont de caracteristicile huilei din zona), ceea ce necesita timp si costuri suplimentare;
  8. Propunem Comisiei Europene sa autorizeze statele membre pentru acordarea de ajutor de stat in zona extractiei de huila (nu pentru programe de inchidere), in baza unei strategii prezentata de fiecare stat interesat care sa stabileasca un cadru clar si stabil pentru a putea permite industriei carbunelui sa investeasca in tehnologii moderne si curate de exploatare si ardere a carbunelui. 


 
Power by Portal de Afaceri, Catalog Firme by MediaNet Design