Sute de silvicultori din tara si din strainatate au participat la Manifestarile internationale ale Silvicultorilor. Eforie Nord, 14-15 septembrie 2017. Federatia Sindicatelor din Silvicultura SILVA a organizat in perioada 14-15 Septembrie 2017, la Eforie Nord, la care au participat peste 400 de silvicultori din tara si din strainatate. Activitatile au demarat, joi, 14 septembrie 2017, cu o ceremonie de deschidere, un Simpozion international cu tema: „Strategii si Politici Forestiere in tari europene”, precum si cu primele partide in cadrul Competitiei sportive internationale „Cupa Federatiei Silva”. Simpozionul a creat conditiile pentru a prezenta principalele realizari si preocupari ale ale lucratorilor din silvicultura. In cadrul dezbaterilor moderate de domnul Silviu Geana, Presedintele Federatiei Silva, au intervenit, directorul general al Regiei Nationale a Padurilor Romsilva, silvicultori din tara si din strainatate (Republica Moldova, Turcia, Ucraina, Ungaria), reprezentanti ai Confederatiei Consilva, ai Federatiei pentru Apararea Padurilor, ai Confederatiei Sindicale Nationale MERIDIAN si ai Societatii Progresul Silvic.
 
   Afiliere
   Contact

Ultima ora
 


Colaborarea dintre Ministerul Administratiei si Internelor, Ministerul Economiei si Comertului, Confederatia Sindicala Nationala Meridian si implicarea unor importante institutii centrale si locale a condus la desfasurarea unor dezbateri la nivelul agentiilor de dezvoltare regionala cu  tematica  „Dezvoltare locala si regionala durabila”.

Concluziile desprinse au determinat institutiile mentionate, impreuna cu Academia Romana sa initieze un ciclu de dezbateri care sa vizeze proiectele operationale sectoriale.

În acest sens sub  patronajul  Excelentei Sale Ambasador Jonathan SCHEELE, seful Delegatiei Comisiei Europene in Romania, se va desfasura dezbaterea cu tema Mineritul romanesc in contex european care va avea loc in data de 5 octombrie 2006 , ora 09.00. in Aula Academiei Romane.

Expunere de motive

Mineritul prin tot ce a existat : carbune, otel, etc. a fost factor de progres al civilizatiiilor. Mineritul romanesc , ca parte a mineritului mondial isi regaseste inceputurile odata cu primele asezari umane pe teritoriul acestei tari, coabitand de-a lungul secolelor, marcand profund dezvoltarea poporului roman, impunandu-i destine istorice.

In perioada comunista, Romania fiind guvernata de un sistem centralizat, mineritul s-a dezvoltat sub dezideratul acoperirii tuturor nevoilor de substante minerale utile din piata interna, cu orice pret, lucru nepermis intr-o economie de piata.

Revolutia romana din decembrie 1989, a gasit un sistem minier supradimensionat si cu foarte multe zone de ineficienta economica, cu tehnologii invechite, energofage si cu o disciplina de mediu precara.

Sistemul avea peste 175 000 de mineri si pe fondul scaderii economice dramatice a tarii, concomitent cu trecerea la economia de piata si sub imperiul cresterii preturilor la energia electrica, sindicatele au acceptat programe de restructurare propuse de guverne in speranta eficientizarii activitatii pentru perioada urmatoare. Din pacate, fiecare guvern a propus noi strategii, a negociat noi programe, constatand la finele fiecarei guvernari ca noile guverne impuneau alte programe.

Astazi, cand ne pregatim, ca tara, sa aderam la Uniunea Europeana, suntem in faza in care desi asteptarile noastre ca activitatea miniera ramasa sa fie eficienta, ni se spune ca ea este in stare de faliment. In aceste conditii, dorim sa supunem atentiei printr-o dezbatere nationala in context international, problema mineritului romanesc prin perspectiva respectarii problematicii mediului, a economiei de piata dar si a strategiilor europene si mondiale in domeniu.

Aceasta necesitate a pornit de la faptul ca pe plan mondial a aparut criza petrolului, a gazelor naturale, a energiei sub toate formele, precum si o crestere exponentiala a preturilor la bursa pentru principalele produse miniere ( a se vedea evolutia preturilor si previzionarile pe termen scurt si mediu ). Trebuie avute in vedere si mutatiile produse in prioritatile de confort ale omenirii care impun noi strategii si abordari energetice. In aceste conditii, in care economia mondiala consemneaza crizele mentionate mai sus, dar si prioritati umane, este datoria organizatiilor sindicale sa traga un semnal de alarma in raport cu strategiile nationale, armonizate mai mult sau mai putin cu strategiile europene acolo unde exista, si sa propuna institutiilor statului o abordare profesionista eliberata de influente politice astfel incat rezultatul analizei diagnostic a sistemului sa conduca la renuntarea cheltuirii banilor pe inchideri si conservari de mine si transferul acestuia spre dezvoltare si retehnologizare.

Un alt efect negativ al programelor de restructurare il reprezinta calamitarea sociala a fostelor zone miniere care acum necesita programe consistente de regenerare economico-sociala si nu paleative. Institutiile abilitate motiveaza cheltuirea de fonduri importante in  aceste zone si raporteaza succese in indeplinirea acestor programe pe care realitatea le infirma, si este important ca aceste fonduri sa fie controlate si folosite transparent iar raportarile sa fie reale.

Programele de restructurare despre care am vorbit nu au rezolvat nici problemele de mediu care au o vechime istorica si care acum sunt transferate in sarcina comunitatilor sarace si catre unitatile in functie dar care au alta dimensiune si nu pot sa le gestioneze. Practic, nu se stie exact cum va fi monitorizarea de mediu post inchidere a minelor si ce efecte pot sa apara, controlate sau nu.

Consideram ca strategiile nationale pentru minerit pe termen mediu si lung nu pot fi elaborate in afara strategiilor europene si mondiale cu privire la resursele minerale si energetice si colaborarea cu organizatiile internationale de profil. Datorita faptului ca punerea in valoare a resurselor minerale si formarea profesionala de specialitate necesita perioade lungi de timp, este nevoie de strategii clare, sigure, elaborate pe termen lung si respectate astfel incat deciziile sa aiba fundament si rezultatele sa fie cele preconizate si viabile. Ca exemple a efectelor lipsei de strategii clare si de implicare a institutiilor statului, o reprezinta :

  • Proiectul de Dezvoltare Rosia Montana, mult mediatizat si tergiversat de cativa ani, proiect in care si-au pus sperantele si alte zone miniere;
  • Inchiderea prematura a unor unitati miniere de huila si lignit fara o strategie coerenta;

Inchiderea unitatilor de Cu, Au si Ag, pe fondul cresterii spectaculoase a preturilor metalelor la bursa;

Concluzii:

  1. Recunoastem ca nu tot mineritul romanesc a fost si este eficient, 

  2. Recunoastem ca este nevoie sa se respecte legislatia europena si internationala pe mediu cu abordare transfrontaliera;

  3. Nu suntem de acord cu o restructurare neprofesionista fara o strategie pe termen mediu si lung, strategie in consonanta cu strategiile mondiale si posibilitatile nationale care sa constituie o siguranta nationala in domeniu.

  4. Zonele miniere calamitate social sa primeasca abordarea necesara regenerarii lor si nu depopularii lor si cresterii calamitatii sociale si de mediu

  5. Refacerea mediului in zonele cu exploatere istorica si problematica costisitoare pe care agentul economic, la dimensiunea actuala, nu o poate sustine. Militam pentru refacerea mediului prin activitati productive acolo unde acest lucru este posibil

  6. Acolo unde agentii economici demonstreaza ca pot fi viabili cu sprijin pentru dezvoltare, institutiile statului sa sustina acest proces.

  7. Acolo unde agentul economic demonstreaza o activitate curenta viabila dar grevata de datoriile istorice, acesta sa fie ajutat prin anularea datoriilor istorice si sa poata functiona ca agent economic viabil intr-o economie de piata concurentiala.


 
Power by Portal de Afaceri, Catalog Firme by MediaNet Design